Serviciile Noastre
Acte și proceduri notariale precum și asisteță sau consultații juridice în concordanță cu prevederile legale.
Declarații autentice
Contracte
Succesiuni
Divorțuri
Legalizare documente
Autentificarea înscrisurilor
Înscrisul autentic notarial este definit de către legiuitor în cuprinsul articolului 269 din Codul de procedură civilă, acesta reprezentând înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de notarul public, în forma și în condițiile stabilite prin Legea Nr. 36/1995 a Notarilor Publici și a Activității Notariale cu modificările și completările ulterioare. Autenticitatea înscrisurilor se referă la stabilirea identităților părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura înscrisului și data acestuia.
În vederea încheierii unui act notarial, părțile se pot prezenta în fața notarului public personal ori printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege. În această situație, notarul public va realiza o verificare în Registrul național notarial de evidență a procurilor și a revocărilor acestora. În vederea stabilirii identității părților, notarul public va proceda la verificarea acesteia conform articolului 85 din Legea Nr. 36/1995, prin verificarea actelor de identitate, a pașapoartelor ori a atestări avocatului care asistă partea.
Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul nr. 2.333/C din 24 iulie 2013 din 24 iulie 2013, exemplarul original al înscrisului autentificat, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în fața notarului public de către părți sau de către reprezentanţii lor și se păstrează la arhiva biroului notarial, iar părţile vor primi duplicate de pe actul original, care au aceeaşi forţă probantă ca şi originalul
Legiuitorul român statuează în cuprinsul articolului nr. 270 din Codul de Procedură Civilă faptul că înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către notarul care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii. Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.
Contracte
- contracte de vânzare-cumpărare
- promisiuni de vânzare-cumpărare
- contracte de donație
- contracte de schimb
- contracte de întreținere
- contracte de rentă viageră
- contracte de împrumut
- contracte de ipotecă
- contracte de închiriere
- contracte de comodat
- contracte de constituire a dreptului de uzufruct viager
- contracte de constituire a dreptului de superficie
Dreptul familiei
Convenții matrimoniale
Acte de lichidare a regimului matrimonial
Procuri
- Procură înmatriculare auto
- Procură vanzare/cumparare imobil
- Procură înregistrare fiscala online
- Procură reprezentare primărie
- Procură reprezentare diverși furnizori de utilități
- Procură înființare societăți
- Procură reprezentare succesiune
Declarații
- Declarație îndeplinire condiții legale pentru asociat și/sau administrator
- Declarație acceptare sau renunțare succesiune
- Declarație “Prima casă”
- Declarație TVA
- Declarație preschimbare permis de conducere
- Declarație călătorie minor
- Declarație actualizare documentație cadastrală
Procedură succesorală
În materia succesiunilor, legiuitorul român a stabilit faptul că procedura succesorală este numai de competenţa instanței de judecată sau a notarului public în funcție de natura sa, litigioasă sau nelitigioasă. Notarul public este competent să dezbată procedura succesorală notarială în cazul realizării acordului între moștenitori cu privire la compunerea masei succesorale și întinderea drepturilor ce li se cuvin moștenitorilor.
Potrivit Codului Civil Român, Cartea a IV-a, Moștenirea este modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă. Patrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament.
Moștenirea legală se cuvine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților acestuia indiferent de gradul de rudenie și colateralilor acestuia până la gradul al patrulea inclusiv, în ordinea și după regulile stabilite de Codul Civil Român . În cazul în care defunctul a dispus prin testament, moștenirea se va dezbate în baza acestuia, cu respectarea prevederilor legale referitoare la rezerva succesorală.
La cererea moștenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura succesorală notarială, instrumentează și soluționează cauza succesorală şi eliberează certificatul de moștenitor. Certificatul de moștenitor eliberat de notarul public face dovada cu privire la calitatea de moștenitor legal și/sau testamentar, drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moștenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menționate în certificatul de moștenitor, și întinderea acestora precum și cu privire la intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moștenitorii ne sezinari. Conform legislației aplicabile în materia succesiunilor, în cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se întocmeşte un singur certificat de moştenitor pentru toţi defuncţii, stabilindu-se pentru fiecare dintre aceştia, în ordinea decesului lor, masa succesorală, precum şi calitatea şi drepturile fiecărui moştenitor sau legatar. Fiecare cauză succesorală va face obiectul unui dosar distinct, iar certificatul de moştenitor pentru succesiuni succesive va primi un singur număr, dat în dosarul aceluia dintre defuncţi care a decedat primul, celelalte dosare conexându-se la acesta
În cazul în care moștenitorii își contestă calitatea și nu se înțeleg cu privire la întinderea drepturilor ce li se cuvin, ne aflăm în situația unei succesiuni de natură litigioasă, notarul public îndrumând părțile să soluționeze neînțelegerile dintre ele pe cale judecătorească.
Acte/Documente specifice
Certificate de moștenitor/legatar
Certificate suplimentare de moștenitor
Certificate de calitate de moștenitor
Lichidarea pasivului succesoral
Încheieri de legalizare
Printre cele mai comune proceduri notariale se numără: legalizarea copiilor de pe înscrisuri, legalizarea traducerilor și semnăturilor, dare de dată certă înscrisurilor, eliberare duplicate etc.
Legalizarea copiilor după înscrisuri
Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părţi, astfel cum au fost emise în starea lor iniţială, după confruntarea copiei cu originalul. În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menţiona scopul în care urmează a fi folosită copia.
Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.
Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un interes legitim.
Legalizarea traducerilor
Funcția de traducător sau interpret poate fi îndeplinită de către notarul public, dacă limba străină este limba sa maternă sau este autorizat ca interpret ori traducător, sau de către o altă persoană autorizată ca interpret sau traducător, în condițiile legii, de către Ministerul Justiției.
Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.
Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se întocmeşte în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a traducerii acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.
Legalizare semnăturilor și a sigiliilor
Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege.
Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate. Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.
La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public. Un exemplu întâlnit în mod uzual în activitatea notarială este întocmirea unui speciemen de semnatura în vederea dobândirii calității de administrator într-o societate.
Legalizarea semnăturii traducătorului
Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul public va legaliza semnătura traducătorului.
Legalizarea semnăturii traducătorului de pe un înscris se poate face și dacă specimenul de semnătură al traducătorului a fost depus în prealabil la biroul notarului public.
Procedura divorțului
Conform prevederilor Noului Cod Civil, notarul public poate constata divorțul prin acordul soților şi poate elibera certificatul de divorț. Desfacerea căsătoriei pe cale notarială prezintă avantaje atât în ceea ce privește termenul de soluționare a cererii, acest termen fiind mai scurt decât în cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească, cât și în ceea ce privește asigurarea unei bune protecții a vieții private, spre deosebire de procedura reglementată de Codul de Procedură Civilă, respectiv soluționarea cererii de divorț în sala de judecată, în ședință publică.
Procedura divorțului prin acordul soților este de competența notarului public cu sediul biroului în circumscripția judecătoriei sau a Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuință comună a soților și este reglementată prin Ordinul nr. 2.333/C din 24 iulie 2013. Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarație autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.
Potrivit Ordinului 2333/C , pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, soţii se vor prezenta personal în fața notarului public pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimțământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi sau prin mandatar, în faţa notarului public la care se depune cererea, iar prin excepţie, aceasta se poate depune la notarul public prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate mențiunile prevăzute de legislația în vigoare la momentul depunerii.
La data primirii cererii de divorț, notarul public acordă acestora un termen de reflecție, care potrivit Ordinului 2333/C este de 30 de zile de la data privirii cererii de divorț.
Notă: Detaliile specificate anterior se referă la procedura desfacerii căsătoriei prin acordul părților, pe cale notarială, în situația în care cei doi soți nu au în custodie copii minori. Pentru desfacerea căsătoriei în cadrul căreia au rezultat copii minori, la momentul depunerii cererii legiuitorul statuează în cuprinsul articolului 375 alineatul 2 din Codul Civil Român faptul că soții trebuie convină cu privire la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor
Acte necesare
- Actele de identitate ale soților;
- Certificate de naștere și căsătorie ale soților și ale copiilor lor minori dacă este cazul;
- Dovada ultimei locuințe comune; Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarație autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora;
- Raportul de anchetă socială se întocmește la cererea notarului de către Autoritatea Tutelară de unde va avea domiciliul minorul/minorii;
Alte proceduri notariale
Darea de dată certă înscrisurilor
Certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege
Certificarea etapelor procedurale ale licitațiilor și/sau ale rezultatelor acestora
Eliberarea de duplicate după actele notariale
Primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor și a documentelor prezentate de părti, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spațiului și utilităților de care dispune biroul notarial